← mire (toate sensurile)

Definiția cuvântului „mire”

mire — substantiv

  1. nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale.
  2. (la pl.) nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc.
  3. forma de plural nearticulat pentru miră.

mire — verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru mira.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru mira.

mire — substantiv

  1. riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor.
  2. cătare (la armă).
  3. imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora.