Definiția cuvântului „mesteacăn”

mesteacăn — substantiv

1. (bot.) (Betula) arbore cu scoarța albă, cu lemnul alb, gălbui sau roșiatic, cu frunze verzi-cenușii și cu flori grupate în amenți.
2. (p.ext.) lemnul acestui arbore.
3. (spec.) nuia de pedeapsă.