Etimologia cuvântului „mesteacăn”

Din latină mastichinus < greacă μαστίχινος (mastíchinos), datorat sevei sale dulcege, care a fost comparată cu masticul, din greacă μαστίχη (mastíchi). Dificultatea trecerii -ci- > -că-, care s-a explicat printr-o analogie cu cearcăn și leagăn, dispare dacă se pornește de la un *mestecen, după al cărui pluralul mesteceni, s-a reconstituit singularul actual, prin analogie cu seamăn, semeni, țeapăn, țepeni etc.