știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică.
(înv.) mecanism, mașină.
disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării.
tratat, manual de mecanică.
specialistă în mecanică.
persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor.
persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinistă.