← lupta (toate sensurile)

Definiția cuvântului „lupta”

lupta — verb

  1. (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.
  2. (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.
  3. (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
  4. (v.intranz.) (fig.) a se strădui să obțină ceva.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lupta.

lupta — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru luptă.

lupta — substantiv

  1. încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele).
  2. (la pl.) ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători.
  3. ciocnire armată între două forțe inamice; bătălie.
  4. (fig.) ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar.
  5. străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra.
  6. străduință depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepție, o deprindere; combatere.

lupta — verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru lupta.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru lupta.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lupta.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru lupta.