care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern.
(fig.) care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric.
interior — substantiv
partea interioară a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); (spec.) mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc.
tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie.
(cinema; la pl.) scene care se petrec în casă.
(fig.) structura morală, sufletească a omului.
post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc.