care nu are margini, limite; nesfârșit, nemărginit, nemăsurat; (p.ext.) foarte mare, considerabil.
(adverbial)
infinit — substantiv
categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit.
(mat.) mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată.