fundament (toate sensurile)

Definiția cuvântului „fundament”

fundamentsubstantiv

  1. element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie.
  2. placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice.
  3. (fig.) element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie.

fundamentverb

  1. (v.tranz.) a pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice.