(v.tranz. și refl.) (azi rar) a (-și) încreți, a (-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa.
(v.tranz.) a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc.
friza — substantiv
(în arhitectura clasică) parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc.
ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc.
piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor.
chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului.
ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.
rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte.