friză
/'fri.zə/Etimologie
Din franceză frise.
Definiții
- (în arhitectura clasică) parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc.
- ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc.
- piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor.
- chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului.
- ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.
- rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | friză | frize |
| genitiv-dativ | frizei | frizelor |
| vocativ | friză | frizelor |
| articulat | friza | frizele |