(ornit.) (Cuculus, mai ales Cuculus canorus) pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate.
(fig.) lucru extravagant.
(adverbial) izolat, singur, străin.
(la unele jocuri de copii) lovitură cu mingea în înălțime.
cucii — substantiv
căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor.