clănțănitul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „clănțănitul”

clănțănitulsubstantiv

  1. faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură.

clănțănitulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru clănțănit.