← înapoi la căutare

clănțănitul

/klən.ʦəˈni.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din clănțănit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru clănțănit.

clănțănit

/klən.ʦə'nit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a clănțăni.

Definiții

  1. faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclănțănit—
genitiv-dativclănțănitului—
vocativclănțănitule—
articulatclănțănitul—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică