Definiția cuvântului „ciucure”

ciucure — substantiv

1. ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc.
2. rarțurțur de gheață.
3. (la pl.; urmat de determinări) ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor.