Definiția cuvântului „cioc”
cioc — interjecție
- (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur.
cioc — substantiv
- (ornit.) partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar.
- cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc.
- (fig.) gură a omului.
- parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte.
- barbișon, țăcălie.