Definiția cuvântului „bâlciul”
bâlciul — substantiv
- târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc.
- (fig.) (fam.) gălăgie, hărmălaie, zăpăceală.
bâlciul — substantiv
- forma de singular articulat pentru bâlci.