← bunul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bunul”

bunul — substantiv

  1. ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea.
  2. (mai ales la pl.) tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție.
  3. element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).
  4. calitate, virtute.
  5. rarrezultat, rod, folos.
  6. (înv. și pop.) bunic.

bunul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bun.