buncărul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „buncărul”

buncărulsubstantiv

  1. construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
  2. cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
  3. compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).
  4. mic adăpost blindat; cazemată.

buncărulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru buncăr.