bourul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bourul”

bourulsubstantiv

  1. (zool.) (Bos primigenius) taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur.
  2. (ist.) vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour.
  3. (înv.) fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc.
  4. (spec.) partea de dinainte a tălpii de la sanie, întoarsă în sus (în forma coarnelor bourului).

bourulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bour.