Definiția cuvântului „bordura”
bordura — verb
- (v.tranz.) a face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere.
bordura — substantiv
- fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil.
- zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; (spec.) zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului.