← înapoi la căutare

bordura

/bor.du'ra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din bordură.

Definiții

  1. (v.tranz.) a face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere.

Declinare

CazSingularPlural
verbbordurabordurau

bordură

/bor'du.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză bordure.

Definiții

  1. fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil.
  2. zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; (spec.) zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului.

Exemple

  • Bordura de flori a unei peluze.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbordurăborduri
genitiv-dativborduriibordurilor
vocativbordurăbordurilor
articulatbordurabordurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică