Definiția cuvântului „borceagul”
borceagul — substantiv
- (bot.) numele a două plante:
- (Vicia sativa) măzăriche.
- (Vicia pannonica) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase.
- (agric.) amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț.
borceagul — substantiv
- forma de singular articulat pentru borceag.