Definiția cuvântului „berechetul”
berechetul — substantiv
- (reg.) belșug, abundență.
- (adverbial; sens curent) din belșug, din abundență.
- noroc, prosperitate (neașteptată).
- (ir.) om care aduce belșug, noroc.
- om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana.
berechetul — substantiv
- forma de singular articulat pentru berechet.