← belele (toate sensurile)

Definiția cuvântului „belele”

belele — substantiv

  1. (fam.) întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc.
  2. ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături.

belele — substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru belea.