Definiția cuvântului „armonie”

armonie — substantiv

1. potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg.
2. bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc.
3. îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); (spec.) (muz.) concordanță fonică între sunete.
4. parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție.
5. (reg.) armonică.