îndreptare (toate sensurile)

Definiția cuvântului „îndreptare”

îndreptaresubstantiv

  1. colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid.

îndreptaresubstantiv

  1. acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv.
  2. (înv. și pop.) dreptate, îndreptățire.
  3. (înv.; la pl.) act justificativ, document oficial.