țăran
/ʦəˈran/Etimologie
Din țară + sufixul -an.
Definiții
- persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean.
- (depr.) persoană fără maniere; ghiolban, prost-crescut, mojic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țăran | țărani |
| genitiv-dativ | țăranului | țăranilor |
| vocativ | țăranule | țăranilor |
| articulat | țăranul | țăranii |