țuicărie
/ʦuj.kə'ri.e/Etimologie
Din țuică + sufixul -ărie.
Definiții
- loc (improvizat) unde se servește țuică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țuicărie | țuicării |
| genitiv-dativ | țuicăriei | țuicăriilor |
| vocativ | țuicărie | țuicăriilor |
| articulat | țuicăria | țuicăriile |