țugui
/ʦu.gu'i/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; (p.gener.) vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țugui | țuguie |
| genitiv-dativ | țuguiului | țuguielor |
| vocativ | țuguiule | țuguielor |
| articulat | țuguiul | țuguiele |