țopârcă
/ʦo'pɨr.kə/Etimologie
Din țopâr (lan) + sufixul -că.
Definiții
- (reg.) țopârlan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țopârcă | țopârci |
| genitiv-dativ | țopârcii | țopârcilor |
| vocativ | țopârcă | țopârcilor |
| articulat | țopârca | țopârcile |
Din țopâr (lan) + sufixul -că.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țopârcă | țopârci |
| genitiv-dativ | țopârcii | țopârcilor |
| vocativ | țopârcă | țopârcilor |
| articulat | țopârca | țopârcile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică