← înapoi la căutare

toca

/to'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *toccare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a tăia în bucăți foarte mărunte.
  2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
  3. (v.tranz.) a duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
  4. (v.intranz. și tranz.) a bate, a ciocăni, a lovi.
  5. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a flecări, a sporovăi.
  6. (v.intranz.) a bate toaca.
  7. (v.intranz.) (despre o armă) a bubui la intervale dese; a păcăni.
  8. (v.intranz.) (despre păsări) a produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.

Declinare

CazSingularPlural
verbtocatocau

țocăi

/ʦo.kə'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din țoc + sufixul -ăi.

Definiții

  1. (v.tranz. refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta (cu zgomot).
  2. (v.intranz.) (despre copii) a mișca buzele prin somn ca și când ar suge.

Declinare

CazSingularPlural
verbțocăeațocăeau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică