țintaș
/ʦin'taʃ/Etimologie
Din țintă + sufixul -aș.
Definiții
- persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țintaș | țintași |
| genitiv-dativ | țintașului | țintașilor |
| vocativ | țintașule | țintașilor |
| articulat | țintașul | țintașii |