țintaură
/ʦin'ta.u.rə/Etimologie
Din latină centaurea, prin franceză centaurée.
Definiții
- (bot.) (Centaurium erythraea) plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țintaură | țintaure |
| genitiv-dativ | țintaurei | țintaurelor |
| vocativ | țintaură | țintaurelor |
| articulat | țintaura | țintaurele |
Sinonime: (bot.) fierea-pământului