țigăncușă
/ʦi.gənˈku.ʃə/Etimologie
Din țigancă + sufixul -ușă.
Definiții
- diminutiv al lui țigancă; țigăncuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țigăncușă | țigăncușe |
| genitiv-dativ | țigăncușei | țigăncușelor |
| vocativ | țigăncușă | țigăncușelor |
| articulat | țigăncușa | țigăncușele |