țară
/'ʦa.rə/Etimologie
Din latină terra.
Definiții
- teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
- locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
- (În opoziție cu oraș) mediu rural.
- (prin extensie) locuitorii unei țări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țară | țări |
| genitiv-dativ | țării | țărilor |
| vocativ | țaro | țărilor |
| articulat | țara | țările |
Sinonime: stat, putere (1), patrie (2), regiune, ținut, teritoriu, sat, rural (3), popor, națiune (4)
Antonime: oraș (3), străinătate (4)