șutitor
/ʃu.tiˈtor/Etimologie
Din a șuti + sufixul -tor.
Definiții
- (arg.) hoț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șutitor | șutitori |
| genitiv-dativ | șutitorului | șutitorilor |
| vocativ | șutitorule | șutitorilor |
| articulat | șutitorul | șutitorii |
Din a șuti + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șutitor | șutitori |
| genitiv-dativ | șutitorului | șutitorilor |
| vocativ | șutitorule | șutitorilor |
| articulat | șutitorul | șutitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică