șurubelniță
/ʃu.ru'bel.ni.ʦə/Etimologie
Din șurub + sufixul -elniță.
Definiții
- unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șurubelniță | șurubelnițe |
| genitiv-dativ | șurubelniței | șurubelnițelor |
| articulat | șurubelnița | șurubelnițele |
Sinonime: (tehn.) (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafânțigăr