șuiera
/ʃu.je'ra/Etimologie
Din latină sibilare.
Definiții
- (v.intranz.) (despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera.
- (despre unele obiecte; la pers. 3) a produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză.
- (despre oameni) a scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special.
- (v.tranz.) (rar) a-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui.
- (v.intranz. și tranz.) a emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând.
- (despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) a scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | șuiera | șuierau |
Sinonime: 1: fluiera, vâjâi, vui, (rar) zbârnâi, (Transilv.) șovăi, 2: piui, țiui, vâjâi, (reg.) țistui, 3: fâsâi, sâsâi