ștempel
/'ʃtem.pel/Etimologie
Din germană Stempel.
Definiții
- (tipogr.) vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă.
- (reg.) pecete, ștampilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștempel | ștempele |
| genitiv-dativ | ștempelului | ștempelelor |
| vocativ | ștempelule | ștempelelor |
| articulat | ștempelul | ștempelele |