ștafetă
/ʃta'fe.tə/Etimologie
Din italiană staffetta, germană Stafette.
Definiții
- (înv.) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar.
- scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: (p.ext.) veste, știre.
- concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final.
- obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție.
- sportiv care participă la o ștafetă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștafetă | ștafete |
| genitiv-dativ | ștafetei | ștafetelor |
| vocativ | ștafetă | ștafetelor |
| articulat | ștafeta | ștafetele |