șperțuire
/ʃper.ʦu'i.re/Etimologie
Din șperțui.
Definiții
- acțiunea de a șperțui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șperțuire | șperțuiri |
| genitiv-dativ | șperțuirii | șperțuirilor |
| articulat | șperțuirea | șperțuirile |
Din șperțui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șperțuire | șperțuiri |
| genitiv-dativ | șperțuirii | șperțuirilor |
| articulat | șperțuirea | șperțuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică