verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din șnur + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | șnuruea | șnurueau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | șnuruit | șnuruite |
| genitiv-dativ | șnuruitului | șnuruitelor |
| vocativ | șnuruitule | șnuruitelor |
| articulat | șnuruitul | șnuruitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre registre, dosare etc.) cu foile prinse (la o margine) cu șnur pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.
- (despre haine) împodobit cu șnur.