șleahtă
/'ʃle̯ah.tə/Etimologie
Din poloneză szlachta.
Definiții
- (peior.) clică, bandă; gloată, ceată.
- nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șleahtă | șlehte |
| genitiv-dativ | șlehtei | șlehtelor |
| vocativ | șleahtă | șlehtelor |
| articulat | șleahta | șlehtele |