șezătoare
/ʃe.zə'to̯a.re/Etimologie
Din șezător.
Definiții
- adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori.
- reuniune literară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șezătoare | șezători |
| genitiv-dativ | șezătorii | șezătorilor |
| vocativ | șezătoare | șezătorilor |
| articulat | șezătoarea | șezătorile |