ședință
/ʃeˈdin.ʦə/Etimologie
Din a ședea + sufixul -ință (după franceză séance).
Definiții
- adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva.
- dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești.
- interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ședință | ședințe |
| genitiv-dativ | ședinței | ședințelor |
| vocativ | ședință | ședințelor |
| articulat | ședința | ședințele |