șapcă
/'ʃap.kə/Etimologie
Din bulgară, rusă шапка (šapka) „căciulă”.
Definiții
- acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semnele distinctive corespunzătoare ocupației.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șapcă | șepci |
| genitiv-dativ | șepcii | șepcilor |
| vocativ | șapcă | șepcilor |
| articulat | șapca | șepcile |