înzestra
/ɨn.zesˈtra/Etimologie
Din în + zestre (< latină dextrae).
Definiții
- (v.tranz.) a da zestre unei fete (când se mărită).
- a acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc.
- a prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota.
- (fig.) a dota pe cineva cu calități morale, fizice etc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înzestra.
Exemple
- A înzestra o fată de măritat.
- Natura l-a înzestrat cu însușiri alese.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înzestra | înzestrau |
Sinonime: 1-2: dota, (înv. și pop.) dărui, 3-4: dota, (fig.) împodobi