← înapoi la căutare

învălătucire

/ɨn.və.lə.tu'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a învălătuci.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînvălătucireînvălătuciri
genitiv-dativînvălătuciriiînvălătucirilor
vocativînvălătucireînvălătucirilor
articulatînvălătucireaînvălătucirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică