învârtitură
/ɨn.vɨr.ti'tu.rə/Etimologie
Din a învârti + sufixul -tură.
Definiții
- faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire.
- (pop.) întorsătură, cotitură.
- (fig.) manevră, șiretlic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învârtitură | învârtituri |
| genitiv-dativ | învârtiturii | învârtiturilor |
| vocativ | învârtitură | învârtiturilor |
| articulat | învârtitura | învârtiturile |