← înapoi la căutare

învrăjbire

/ɨn.vrəʒ'bi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a învrăjbi.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînvrăjbireînvrăjbiri
genitiv-dativînvrăjbiriiînvrăjbirilor
vocativînvrăjbireînvrăjbirilor
articulatînvrăjbireaînvrăjbirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică